Rusii si democratia

Toata lumea se intreaba, ba de ce s-a ajuns aici in Rusia, ba de ce s-a ajuns la ce este in China, unde in ciuda unei cresteri semnificative a informatiei, o economie de piata mai mult sau mai putin controlata, nu prea e nimeni (inafara de o mina de tineri sau de intelectuali) din marea masa care sa puna in discutie sistemul. Poate occidentalilor le cam vine greu sa priceapa unele lucruri. Dar ziaristilor romani nu ar trebui sa le fie asa greu.

Explicatia vine din istorie si …socio-psihologie.Cind un individ sau un grup nu cunoste decit aceeasi specie a politicului, acelasi model al liderului de 800 ani in Rusia si vreo 3000 ani in China e cam greu ca marea masa sa isi poata inchipui si altceva. Cind nu cunosti cum e sa fie altfel, cind toate incercarile sunt facute cu picioarele fara a se incerca o apropiere de spiritul rus (nu cum s-a facut - luat ceva din vest si trintit in Rusia) normal ca rusilor li se pare normala o conducere autocratica. Pur si simplu nu au cunoscut altceva. De aceea in marea masa a rusilor, trecerea de la tar la comunism nu a avut vre-un mare efect, la fel cum de la imparatul din Orasul interzis la Mao, nu a fost o schimbare sesizabila (ma rog pe Mao il vedeau mult mai des, poate prea des).

Dar aceeasi idee de conducator semidivin, indiferent ca se cheama tar, presedinte, partid sau imparat. Daca te uiti in istoria Rusiei inafara de o mina de intelectuali scoliti in Vest nici unul din scriitorii, muzicienii si oamenii de stiinta ai Rusiei de ieri si azi nu a gindit altfel decit rusul de rind. Cum ca Rusia e ceva aparte, cu propriile reguli, etc,etc.

Una din greselile gindirii vestice de dupa caderea Zidului, a fost ca tarile blocului comunist pot reduce 300 si mai bine de ani de conducere democratica si dezbateri parlamentare in 20 de ani. Este aceeasi gresala care se face cu tarile din golf si Orientul Apropiat unde se crede ca ceea ce a parcurs vestul in 400 de ani de la arderea lui Giordano Bruno pe rug si atotputernicia bisericii si a preotilor si pina azi poate fi facut in 50 de ani.

Numai daca ne uitam la Romania. Sa il luam pe Caragiale. Tot spunem despre el ca e mereu actual, uitind ca el saracul Caragiale scria despre ceea ce se intimpla in timpurile lui. Care democratie originala de azi, surprinzator pentru unii, mai putin pentru altii se aseamana cu cea de atunci. Nimeni nu si-a pus problema, dincolo de fosti comunisti si securisti, ca bilciul si circul electoral il avem pentru ca pur si simplu l-am avut si in cei 60 de ani de monarhie constitutionala. Ca aceeasi mitici, catavenci si dandanache umpleau si atunci parlamentul chit ca seful de partid era Bratianu si nu Tariceanu.

Omul cind este invatat cu o singura specia e ceva. Ii va fi greu sa accepte altceva sau sa deosebeasca. Iar daca acel altceva nou e facut prost, il va respinge, din instinct de conservare, instinct care ii va spune ca decit un rau necunoscut, mai bine unul care il cunoaste bine si cu care s-a obisnuit.

Iar asta se intimpla in Rusia. Au luat cei din presa occidentala sute de interviuri pe strada in Rusia, dar nici un analist nu a stat sa le disece. Dar apoi se tot intreaba mirat, mai sa fie, ce se intimpla. Nimic, la o natie care nu a cunoscut decit forme de guvernare autoritate /dictatoriale, care a fost un imperiu nu de ieri de azi de la Lenin ci de vreo 400 de ani, pe care l-a pierdut; s-a gidilat puternic orgoliul national. Combinat cu lipsa oricarei opozitii coerente (or fi ei cenzurati, cu frica in sin etc), dar unul nu avea o idee coerenta despre cum se conduce o tara, unul nu avea o alternativa, mergeau pe principiul romanesc, sa luam puterea si vedem) asta s-a obtinut.

Din pacate v-a veni o vreme cind vesticii vor intelege ca oamenii sunt diferiti inclusiv in modul in care privesc libertatea si drepturile individuale si ceea ce unui vestic i se va parea constringere sau dictatura, unui rus sau chinez i se va parea normal si liber. Macar pentru faptul ca multor oameni decit sa aiba corvada alegerii si responsabilitatii alegerii le place sa li se impuna si macar si pentru faptul care il subliniam, ca nu este invatat cu altceva.

P.S.Invatat, pentru ca de cunoscut sisteme diferite, cunosc si rusii si chinezii, macar ca butoneaza un internet. De la a cunoaste la al invata si intelege cind e vorba de sistem politico-economic e cale lunga.

1 Decembrie nationalism si globalizare

Mereu, la dezbaterea acestui subiect, as fi vrut sa aud parerea(imposibil de altfel) despre stat si natiune a unui sef de trib de prin secolul 1 sau 2. Sau macar a acelor sefi de trib, uniti chipurile de Burebista (in fond mai mult cuceriti) si apoi de graba zburatori in propriile treburi dupa ce “unificatorul ” a dat coltul.

In alta ordine de idei, tot spectacolul asta cu natiune si traditiile pleaca de la o chestiune simpla. De fapt doua. Una ca omul accepta greu schimbari radicale iar a doua ca omul niciodata nu se uita in istorie sa invete din greseli, sau macar sa invete cum a fost cu ocazia altor perioade de schimbari. Pe seful ala de trib, daca il intrebai de natiune, limba comuna, o bauta romaneasca, nemteasca, frantuzeasca cum vrei, cu seful de trib de peste munte, ala pe care nu stia cum sa il ucida mai bine, riscai serios o barda in cap.

Cam la fel cum se intimpla si acum cind spui cuiva ca poti fi roman sau neamt indiferent de locatia in care te afli. Ca ai o alegere personala in a-ti pastra traditiile sau a imprumuta altele, a-ti vorbi limba natala sau a vorbi alta limba. Traditii…in fond o suma de obiceiuri, acceptate mutual intr-un anumit punct al istoriei. Un obicei al unui sef de trib (majoritatea cam asa au pornit) impuse apoi tribului, in caz de tribul era cuceritor, impuse altor triburi.

In caz de tribul devenea imperiu, se preluau ca suma obiceiurile triburilor si se forma suma traditiilor imperiului. Cele intrate foarte adinc in comportamentul popular au fost preluate de biserica si imbracate intr-o aura religioasa. Ne place, nu ne place, dezbracate de aura sentimentala si privite strict rational cam astea sunt traditiile. Ce le da valabilitate? Timpul. Faptul ca omul in fata necunoscutului si a schimbarilor se va intoarce la ceea ce cunostea. Problema mare s-a pus si se va pune in momentul in care unele (multe azi) traditii/obiceiuri, valabile acum 1000 de ani, nu mai sunt valabile azi. Macar si din motivul ca erau in relatie cu lumea de atunci, lume care s-a schimbat nitel, zic eu.

Un exemplu, cel mai clasic il gasesti in Sharia, legea musulmana, un amalgam de traditii ale triburilor arabe si imprumuturi din Bizant sau Persia, carora primii califi le-au dat autenticitate punindu-le in relatie cu Coranul (pentru ca daca le studiezi in paralel pe amindoua o sa ai surpriza sa observi nu numai ca sunt nitel diferite dar chiar se bat pe alocuri cap in cap).

Dar secretul islamizarii si a cuceririi arabe a stat tocmai in impunerea acestui set de traditii, care acum in mintea credinciosului de rind, care nu va fi instare in veci sa priveasca Coranul ca pe o alta carte filozofica a omenirii si atit, are putere de lege divina, cu toate ca, dupa cum spuneam, nu sunt in fapt decit o suma de obiceiuri inventate de oameni.

Ceea ce am vrut sa arat prin aceasta paralela cu nasterea regatelor din niste triburi disparate este faptul ca noi ne agatam atit de mult de ideea de nationalism (si prin contrast urim cam tot ce inseamna ceva mai mare, de la UE la globalim ,ONU, etc) nu din motive rationale. Ci pur si simplu omul are acesta reactie negativa la schimbarile a caror finalitate este incerta.

Incertitudinea viitorului il l-a facut, il face si il va face, sa se intoarca spre trecutul care il stie bine si sa se agate de el ca un punct de sprijin. Ideea ca de la natie se poate trece la ceva mai mare, l-a speriat la fel cum pe seful de trib il speria ideea de a trece de la trib la regat; o vedea ca o interventie in treburile si obiceiurile tribului lui. Era ceva nou si de neconceput.Atunci aceste schimbari s-a realizat cu forta sau cu crucea. Acum prin actiuni politice sau economice. Dar rezistenta la schimbare este aceeasi.

Ceea ce nu inteleg majoritatea este faptul ca in 1000-2000 ne vom fatii fundurile printre stele iar ideea de natiune va fi clar perimata, va fi la moda ideea de specie om. Ma rog mai e si varianta de intors la radacini, adica etnie, trib, ceata, grup si …inapoi in copaci.

Evolutie

Stau si ma holbez la ceva documentare pe Animal Planet. Despre lei, elefanti, lupi, maimute si cam tot ce are comportament social pe planeta asta din regnul animal. Din cind in cind in pauze sau cind e ceva ce am mai vazut, schimb canalul. Si cum nu sunt un pasionat de filme, sfirsesc mai mereu pe un canal de stiri. Daca ceva te izbeste din start, este asemanarea dintre cele doua lumi. Cea a coltilor rinjiti pentru o bucata de carne si cea a armelor agitate pentru o…un ideal( asa cred unii, in fond tot o bucata de carne pentru cei ce stiu sa minuiasca acel ideal). Doua lumi diferite cu o gramada de asemanari.
Ceva mai tirziu, urmaresc ultimele teorii in materie de evolutie umana si salt de la maimuta la om. Pe scurt, cica, cam acum 6 milioane de ani, pe motiv de incalziri, inundatii si chestii de astea climatologice nasoale, stramosii nostrii, raminind cu putini copaci si o poala de apa au inceput ei sa inoate cam cum fac maimutele astazi (ma rog e vorba de apa pina intr-un metru adincime). Adica, cum aratau sugestiv niste cimpanzei pe doua picioare, cu miinile sus umblind prin apa. Si uite asa am facut pasul de la mers in 4 la cel in 2 picioare. Si de aici o gramada de filosofie despre ceea ce ne face cu adevarat oameni: mersul biped si, cica, inteligenta.

Sunt multe teorii despre cee ce ne face cu adevarat oameni si despre cum am trecut de la un creier cit o” nuca” la unul cit “casa”. Cel putin eu insa, nu am citit nici una care sa se refere la relatiile sociale din cadrul grupurilor de hominizi. Daca te uiti la orice tip de animal social, regula este toleranta pentru membrii grupului, intoleranta totala pentru membrii grupului vecin. Ori poate, dincolo de ridicatul pe doua picioare, adevaratul salt la hominizi s-a produs in momentul in care au realizat ca pot imparti ceva sau mai evoluat, schimba ceva, cu grupul de pe teritoriul de vinatoare vecin, in loc sa sa omoare sau sa se omoare reciproc. Pentru ca singura deosebire cu adevarat importanta dintre noi si celelalte animale, nu este inteligenta cum s-ar crede (un premiul Nobel in matematica va muri de foame sau din alte cauze gen papa la altii, singur si fara absolut nici o unealta moderna in 10000 km2 de jungla, pe cind un cimpanzeu mai greu).

Si sunt multe alte metode de a demonstra ca inteligenta este o chestie subiectiva, in functie de scopul folosirii ei. Dar ceea ce ne deosebeste este toleranta. Faptul ca ne-am tolerat, incepind cu un anumit moment mult mai mult decit celelalte specii intre indivzii apartinind fiecareia, faptul ca am cooperat nu numai intre indivizi ai aceluias grup ci si intre indivizi din grupuri diferite ne-a facut mai mult oameni decit folosirea unei pietre la spart nucile sau la luat carnea de pe oase. Faptul ca avem aceesta cooperare, toleranta, adinc in noi o demonstreaza si tonele de teste socio-psihologice din anii 70 si 80, facute initial sa demonstreze ca omul nu e decit un animal egoist, gata sa sfisie si sa tradeze semenul in scop propriu si care usor poate fi pus in niste parametrii matematici, cum visau tot felul de matematicieni si ideologi(din pacate mai viseaza si acum).

Toate testele, culmea, absolut toate au sfirsit in dezastru din punct de vedere al scopului, toti subiectii preferind sa coopereze cu ceilalti decit sa ii sfisie cum spunea teoria sociologico-matematico-paranoica.
Daca revin din aceasta dizertatie si ma apuc de butonat din nou canale de stiri nu pot decit sa trag concluzia ca, daca secolul 20 au insemnat comasarea a 4 milioane de evolutie tehnologica in 100 de ani, tot el ca niciodata, a insemnat anularea a 4 milioane de ani de evolutie in aceeasi 100 de ani. Practic de la acel declic care a insemnat tolerarea semenului, omul nu face decit sa penduleze intre lumea animalelor si lumea a ceea ce ar trebui sa insemne fiinte rationale evoluate. Nereusind sa fie nici pe deplin anumal, nici pe deplin civilizat, inteligent si cu capacitatea de a-si stapini impulsurile, omul nu face, de la inceputuri, decit sa maimutareasca cind pe unii cind pe ceilalti.

Se pare ca in ultimii ani si cu ajutorul nepretuit al mediei si a armatei de indivizi numiti pompos politicieni, pasul decisiv inapoi se va fi facut. Ratiunea, toleranta, capacitatea de a gindi logic si mai ales de a stapini impulsurile primare devin incet incet istorie. Emotiile exacerbate la maximul nu sunt decit preambulul exacerbarii instinctelor. Se poate spune ca la capatul a 4 milioane(8 dupa unii) de ani, omul a hotarit intr-un final ce vrea sa fie.

Nu a mai ramas decit ca jungla sa recistige locul betonului si a sticlei(si ceva imi spune ca in urmatorii 100000 de ani o va face) iar acel declic de toleranta, aceea scinteie de adevarata ratiune care odata ne deosebea de o maimuta, furnica sau leu, va fi trecuta la experimente nereusite ale naturii, specii disparute, esecuri, cum vreti sa le numiti.

opinia publica se construieste cu ajutorul presei…

Horia Roman Patapievici: “Daca cetatenii ar avea doar puterea celor fara de putere, jocul democratic ar fi pierdut.”

Corect coane fanica, dar intrebam si noi asa modest, oare presa aia este condusa si scrisa de cei cu interese in acelasi timp? Oare ca ziarist nu ai optiunea de a te cara daca ti se impune o anumita politica pe care o consideri in contradictie cu deontologia profesionala? Vai, vai, patronii din presa sunt de vina de toate relele, iar ziarstii ingerasi care nici usturoi nu au mincat, nici gura nu le miroase. Dar despre ziare care apartin la concerne internationale si care sunt interesate sa li se vinda ziarul, nu daca redactorul sef tine cu Basescu sau Tariceanu? Si acolo sunt constringeri?
Vedeti dv domnule Patapievici, in Romania, de construirea unor mentalitati, de construirea unei clase politice de doi lei, nu sunt vinovati cetatenii de rind atit de mult cum vreti dv ziaristii sa lasati sa se creada. La momentul 0 (’89) romanii habar nu aveau cu ce se maninca jocul democratic si jocul politic. Habar nu aveau ce inseamna sa fi politician si cum trebuie sa fie un politician. Au fost invatati. de catre cine ? De catre ziaristi, nu de catre patronii de presa. De catre domnii Cristoiu, Tinu, CTP, Alexandrescu, Nistorescu, Dv si lista continua. Iar romanul stie acum ceea ce a fost invatat. Patronii actuali au realizat puterea presei la ani buni dupa ce mentalitatile au fost mulate pe mintea romanului, la ani dupa ce romanul a invatat ca politica nu se rationeaza ci se traieste din impulsuri sentimentale, ca nu trebuie sa voteze priecte demonstrat viabile ci promisiuni.

A da vina pe patronii din presa este un mod elegant de a te spala pe miini. S-a luat ce a fost mai rau din apucaturile comunismului si s-a grefat noua mentalitate. Iar politicienii apoi frumos si usor s-au grefat pe ea. Asa ca inainte de a tine teorii maiastre ar fi bine ca ziaristii sa faca putin mea-culpa si sa porneasca o campanie de reparat ce au produs, adica mentalitataea romanesca post -revolutionara, un amestec de populism, smechereala de ferentari si apucaturi de invinsi inainte ca lupta sa inceapa.

Votul lui peste

Ba ca pensionarii au votat PSD,  ba ca tinerii au votat pe Becali, ca ca in orase nu s-a dus lumea la vot, diaspora e nu stiu cum si alte un milion de bla bla blauri.
Daca te uiti insa la ele observi ca nimeni nu a votat un politician pentru ca a venit si a prezentat citeva proiecte pentru care sa se bata in parlamentul european sau citeva probleme spinoase la care are solutii.

La fel va fi si la anul. Cind din nou nu se vor vota proiecte de alcatuit guverne si programele lor, proiecte legislative de pus in practica in caz de majoritate parlamentara. Nu se vor vota aceleasi bla blauri de campanie ca si cele de data asta, fara cap si fara coada. Se va vota personajul X pentru ca place, nu pentru ca are cu adevarat ceva de oferit.

Certurile publice se reduc la aceleasi inutile deja si eterne “cum a facut averea”, “ce a fost inainte si ce au fost strabunicii de pe timpul lui Decebal”, etc. fara sa vada nimeni o lipsa totala de viziune la clasa politica, un stil de a actiona bazat nu pe o planificare riguroasa sau idee socio-economica(nu mai vorbesc de ideologie fie ea stinga sau dreapta) ci pur si simplu pe “lasa sa luam puterea si vedem dupa aia”. La presa place ca ofera scandal in loc de discutii, pentru unii anoste si seci, la public place pe motiv de acelasi scandal si circ.
Iar apoi culmea absurdului Ionescian, si votantii si presa stau 4 ani si se lamenteaza de cum sunt politicienii.

Romania se conduce dupa ureche pentru ca toata campania electorala, culminind cu votul se face dupa ureche. Se voteaza nu un proiect ci raul cel mai mic sau in cel mai bun caz impotriva la ceilalti. Interviurile din campania electorala, platite sau nu sunt doar miingiieri ridicari de mingi la fileu si limbi in dosul politicienilor favoriti celui care le realizeaza.

Nimeni din cei care patriotic au votat, nu are dreptul sa se lamenteze de calitatea clasei politice atita timp cit 80-90% dintre ei au votat la fel cum ar alege o echipa de fotbal favorita sau in cel mai bun caz au votat niste promisiuni pe care nimeni nu a stat sa vada daca se pot indeplini sau sunt doar vorbe in vint facute sa gidile un orgoliu de votant care este direct proportional cu apropierea burtii de sirea spinarii.

Tinerii, somerii Europei conform presei de azi

Ultimii doi ani sunt cei mai buni de dupa 2000 in ceea ce priveste piata muncii din Uniunea Europeana, sustine un raport al Comisiei Europene privind forta de munca. Dupa o crestere importanta in 2006, in acest an rata de ocupare a fortei de munca in UE-27 a ajuns la 65,3%. In randul femeilor, rata de ocupare se ridica la 58,2%, iar la populatia in varsta - la 44,8%…….

Cu o clasa politica la nivel european pe la 50-60 de ani media, cu o conceptie de gen noi acum, voi la pastele cailor cind nu o sa mai fim noi ca oricum nu ne va mai interesa, atunci asta obtii.

Mentalitatea la nivel de Europa, nu numai de Romania este in mare, mentalitatea unor mosi de 50-60 de ani, care se vor pe cai mari si pe cit mai multe beneficii, care nu inteleg nimic din schimbarile din jurul lor si normal si sanatos, urasc aceste schimbari, si cum tinerii sunt vinovati de ele, lor li se pun in circa toate relele pamintului.

Si asta de catre niste bosorogi, multi expirati, care tipa din gura de sarpe in media si in public, ca tineretul e egoist, e asa si pe dincolo, dar care nu ar lasa tineretului sau altcuiva, un cent de la gura si care in nenumarate rinduri, au dat dovada de un egoism si o rautate fara margini.

Pe orice canal butonezi, zeci de indivizi la 50-60 de ani iti explica cum e bine sa traiesti, ca doar pe vremea lui era bine si idilic si ideal, iar acum e rau deci trebuie sa ne intoarcem la cum era pe vremea lui. Altruism, intelepciune? Pe dracu. Lipsa de adaptare, ura de a schimba ceva cu care erau obisnuiti, nepasare crasa fata de viitor si neintelegerea faptului ca lumea nu sta intepenita un milion de ani intr-un loc de dragul lor.

De aceea in Franta nu s-a reformat nimic de 100 de ani, de aia orice schimbari sunt facute cu incetinitorul si devin cu mult mai costisitoare si dureroase pe masura aminarilor. Dar lor nu le pasa, ca doar ei sunt cei pe cai mari si care dicteaza.

Tinerii? Cind or sa aiba 60 nu au decit la rindul lor sa faca la fel.

Clasamente de miliardari

Stam mindrii nevoie mare si ne numaram miliardarii. Care produc…nimic sau mai nimic. Ce uita si presa si politicul si cam toata lumea de pe la noi este faptul ca o economie care sa aiba o crestere sanatoasa nu din cresterea consumului pe circa banilor intrati in tara, ori cu tzirita din putinele investitii, sau cu sacul de la cei plecati afara, trebuie sa produca. Ca sa produca, este nevoie de doua categorii de oameni. Unii care sa bage bani, sa investeasca, sa aiba fler sa investeasca in ceva care se cauta si o alta categorie care sa conduca afacerile.

Daca arunci un ochi pe un clasament al celor mai bine platiti indivizi, din Europa sau de aiurea, descoperi ca directorii, membrii CA-urilor, cei pusi de catre miliardari si banci si in final cei care investesc bani (inclusiv actionarii de rind) intr-o afacere care produce ceva, sunt platiti cu milioane si zeci de milioane pe an. Nu sunt patroni, nu e afacerea lor dar cistiga tocmai pentru ca ruleaza afacerea, o conduc si gindesc. Stau sa ma intreb, managerii lui Patriciu cam cit cistigau pe an, in conditiile in care sa zicem managerul general de la Shell ajunge la 30 de milioane cu totul. Fara aceasta a doua categorie, prima este nefolositoare pentru o economie. Unde ne sunt absolventii de MBI-uri? Sau macar cei care au terminat pe bune un AS si se pricep la a derula o afacere?
Aici e buba. Cind invirti doar terenuri sau spatii comerciale, cind contractele le obti nu pe pricepere ci pe pile de partid (foarte des intilnit in constructii de exemplu) nu mai ai nevoie de oameni buni sa iti conduca treburile. Asa ca ei se cara in zari mai albastre unde miliardarii mai stau si mai si risca bani in afaceri, nu numai zac in fata camerelor sau a ziaristilor si debiteaza ineptii sau isi vintura dosurile in limuzine.

Putem pleca si la premiza unora ca au avut fler si au stiut sa speculeze situatia. Putem pleca si de la a sterge cu buretele tot trecutul si a porni exact din momentul asta. Da ii avem. Si ? Stam si ne scarpinam in dos si ne fudulim ce de miliardari are tara. Ca asa facem noi romanii (mai ales prin presa) cum gasim ceva de grozavit si dat mare repede actionam.

Cind vine vorba de a crea un cadru legislativ care sa permita investitii masive in productii, concurenta adevarata nu pe baza de pile la politicieni, bani bagati in oameni care sa creasca investitia initiala, repede bagam capul in nisip si il mai scoatem din cind in cind sa ne mai fudulim putin “da ,da , aveti dreptate ,dar nu e asa ca suntem tari cu 5 miliardari?”.

Tot acuzam pe dracu si lacu ca ne transforma intr-o tara de cumparatori. Pai de ce naiba ar transforma Romania in ceva care produce, de ce cineva de aiurea sau un grup de aiurea sa bage un ban in ceva care creeaza ceva cind vede ca autohtonii cu bani nu risca un sfant?

Din partea mea oricare din cei 5 sau cei 300 din top pot sta pe munti de bani, dar atita timp cit nu se produce nimic, cind nu ai companii autohtone care sa ii aiba in spate, si care sa ajunga puternice macar pe plan regional, economia si presa romaneasca nu are de ce se lauda. Practic ei si economia devin treptat doua entitati separate.

Iar baza clasei de mijloc dupa care suspinam ipocrit este formata tocmai din acesti indivizi platiti cu milioane pe an ca sa conduca si sa creasca afacerea. Inexistenta acestor oameni (si cei de sub ei platiti nu cu mult mai putin) a dus la ideea din capul multora ca pe lume nu exista decit indivizi care detin, fabrici, uzine, vile, limuzine… si cei care muncesc pe 100 de euro pe luna, ca asa e omul (mai ales cind e dresat de media sa gindeeasca asa) ca daca in Romania e asa si altundeva e la fel. Faptul ca poti sa ajungi la sute de mii de dolari/euro pe an conducind o afacere care nu e a ta, faptul ca poti avea un standard de viata muuult peste medie fara sa fi miliardar, este necuniscut in Romania unde un manager, sau un angajat bun sau foarte bun orict s-ar chinui si stresa nu va trece de 60000 de euro pe an decit cufoarte rare exceptii.

Far acesti indivizi, economie functionala nu va fi si nici crestere reala, oricit s-ar da de ceasul mortii presa si politicienii sa ne convinga de asta.

Greve si grevisti

Ceva ziare vestice aratau la sfirsitul saptaminii trecute ca, in anumite zone, o mare parte din angajatii din transporturi s-ar cam intoarce la lucru si doar nuclee dure sunt pentru continuarea la nesfirsit a grevei. Stirea nu a mai fost confirmata si urmatoarele zile dar daca e adevarata ar avea ceva similitudini cu alte zari albastre ale mapamondului.

Cum ar fi Romania si celebrele blocari de sosele din anii 90. Atunci lucrul interesant a fost acela ca cei mai vasnici luptatori pentru drepturile muncitorilor nu erau tinerii si cei care aveau o viata in fata in cimpul muncii ci indivizii care mai aveau 2-3 ani pina la pensie si care conform “ideii” promovate si in politica si in sindicate (cei in virsta si cu experienta la putere) erau pe la conducerea manifestatiilor.

In fond, am o intima convingere ca si in Franta e la fel si cam peste tot in lume, mentalitatea aceeasi. Care mentalitate e aia cu “dupa mine potopul”. Ce tara, ce clasa muncitoare, baliverne pentru tineri sa se alature la proteste. “Sa ma vad eu cu sacii in caruta si iesit la pensie si apoi nu au decit sa faca 1 milion de reforme.
E mult de explicat si analizat in mentalitatea celor care au prins in copilarie primii ani dupa razboi si toate greutatile care au urmat si care merg pe principiul “eu am suferit nu aveti decit sa reformati ce vreti dupa ce nu oi mai fi”. A fost interesant un sondaj BBC in 10 tari(parca) in care, li se cerea participantilor in virsta daca ar fi deacord sa renunte la 50-100 de euro pe luna din pensie (nu 500 sau 1000) pentru ca banii sa fie folositi in imbunatatirea educatiei si asistentei sanitare pentru copii. Unul dar nici macar unul nu a fost deacord, si rar mi-a fost dat sa ascult explicatii si proteste mai idioate.
Iar colac peste pupaza, liderii acestora, de la sindicat la liderii de generatie, sunt cei care se bat cu pumnul cel mai tare in piept ca ei se gindesc la viitor, al tarii sau al omenirii, in functie de orgolii, si acuza tinara generatie de egoism, materialim si toate relele.

Cind de fapt totul e o mare ipocrizie si singurul lucru care ii interesa si ii intereseaza, e sa mai taie frunza la ciini 3 ani, in Romania, sau sa iasa repejor la pensie, in conditiile in care si alte sectoare muncesc dar nu au asa privilegii, in Franta.

Tinerii…da-i dracului sa se descurce cum pot.