M-am gindit sa fac citeva observatii pe marginea unui serial de articole aparute in Evenimentul Zilei pe margine moralei ,a binelui si a raului vis-a-vis de regimurile totalitare si a extremismelor de tot felul.
A fost probabil un anumit moment in psihologia umana cind acest concept si-a gasit locul.Si de atunci ,indiferent in spatele carei ideologii se ascunde ,ce metode imbraca ,obsesia lui va fi mereu prezenta.Ca se inspira din religii sau Marx ,ca are temelii rasiste ,ideologice sau religioase,scopul a fost ,este si va fi mereu acelasi:instaurarea sau mai bine zis reinstaurarea acelui paradis pierdut odinoara.Orice filosofie politica sau istorica ,dezbracata la esente la obsesia paradisului pierdut ajunge.Si cu cit obsesia este mai puternica ,cu atit metodele recomandate sunt mai violente si mai radicale.Din pacate declicul acesta psihologic face ca omul sa nu mai accepte un paradis viitor,improbabil sau foarte indepartat.El vrea ca acel paradis in care fiecare va fi fericit (cam caraghios si trist ,fiecare va fi fericit in modul in care vede el fericirea,adica vreo 6 miliarde de moduri si bineinteles paradisuri) sa vina acum.
Ori ca ori ce scop final maret si absolut ,el nu se va substitui niciodata balantei Rau-Bine.El se va situa mereu deasupra acestor concepte.Si mai grav va folosi ca scuza pentru toate derapajele criminale.Crimele religioase au scuza realizarea paradisului provaduit in Cartile Sfinte.Crimele ideologice au scuza paradisul promis de ideologii.In momentul in care am incetat ca specie sa intelegem ca evolutia progresul ,mersul omenirii in general este un proces lent ,care implica generatii peste generatii si a carui final este destul de improbabil fiind deschis oricarui viitor si am stabilit scopul final in functie de utopiile unora sau altora calea spre extreme este deschisa.Paradoxul acestei obsesii ,care este in legatura directa cu ceea ce noi numim speranta(luata generic) este ca sta la baza celor mai minunate realizari ale speciei precum si a celor mai negre pagini din istoria ei.
In “Demiurgul cel rau-Noii zei” ,Cioran spunea la un moment dat “Ne trebuie viitor cu orice pret[...]toata filosofia istoriei nu este decit un suprodus al ideii de Judecata de Apoi”.Si as adauga eu de regasire a acelui Paradis pierdut.Din pacate acestui scop am subordonat totul ,chiar si ideea de Bine si Rau.Ori din momentul in care s-a realizat socio-psihologic aceasta subordonare ,calea spre excese si extreme a fost deschisa.Ideea de a servi un scop maret care va duce la fericirea universala ,a avut cel mai puternic impact socio-psihologic dint toate ideile propagandei totalitare.Si (dupa mine) ea a fost ideea care a sedus cel mai mult si in nazis si in comunism omul de rind.Ideea ca esti partas la construirea paradisului ,aici si acum reprezinta atit de mult pe plan psihologic incit orice fel de considerente morale trec pe planul doi.Concluzia,in opinia mea e cam pesimista.Atita timp cit ideea paradisului pierdut va ramine obsesie ,excesele si extremele vor fi si ele prezente.
