Se tot vorbeste de crescutul copiilor fara parinti.Ba ca asa e si in America ,ba asa si pe dincolo.Ca e grav ,ca vor deveni ratati(ma rog asta asa decis arbitrar),sau infractori(tot dinainte si arbitrar).Ba ca si in Europa e asa si pe dincolo.Probabil ar mai trbui sa cautam ceva explicatii si prin alte parti la asa numita ,cica debusolare a tinerei generatii.Tot cautind ceva muzica clasica pe you-tube am avut surpriza ca 99 din inregistrari sa fie cu asiatici.Chinezi,japonezi,coreeni,etc.Am sapat mai adinc si nu am gasit nici un loc unde sa se spuna ca parintii lor muncesc mai putine ore si stau mai mult cu copiii.Si la numarul mare de chinezi nici nu poti sa spui ,gata toti copiii aia sunt progenituri de imbogatiti.Daca sapi si mai adinc descoperi ca diferenta se face la insasi conceptia despre educatie a copilului.Din pacate noi vesticii,am numit aici Europa si America suntem tributarii unei traditii a psihologiei copilului care pleaca de la premiza ca un copil nu trebuie stresat ,nici macar atins cu o floare cum se spune.O psihologie ,care in fapt daca o analizezi nu usureaza viata copilului,(sau o usureaza pe moment) ci creaza uriase complicatii mai tirziu cind copilul obisnuit cu roz decopera in viata un mare maro.E o psihologie care usureaza munca parintelui si il absolva de partea grea educationala.O psihologie care pe termen lung isi arata rezultatele in diferentele tot mai mari in cultura si educatie dintre asiatici si vestici.Iar daca Asia o va lua mult in fata Europei sau Americii in curind asta e unul din motive.Iar chestia cu muzicienii e doar ce se vede la suprafata.Noi vrem sa cladim o societate competitionala fara sa insuflam copiilor competitia ,sa nu ii stresam iar cind acestia o descopera ne injura pe noi si sistemul.In modul actual de a trata psihologia copilului nu facem decit sa crestem niste inadaptati care ajung la 20 de ani cu impresia ca totul li se cuvine iar viata e o plimbare.Si apoi ne miram ca dau foc la masini.Si sa nu mai gasim scuza cu munca.Si prin alte parti se munceste pe brinci si poate in conditii mai groaznice decit Europa(a se vedea China).Dar cind ajung acasa isi gasesc timp si de copii nu se trintesc in fata televizorului cu o bere asteptins ca statul sau societatea sa faca minuni.
P.S.Din pacate psihologii in psihologia copilului au capatat o aura de semizei si orice incercare de a le spune ca gresesc e privita ca un sacrilegiu.Si in fond de ce nu ,au aliati in toata masa de parinti care isi vad in ei scuza ideala a dezinteresului suprem:”sa nu stresam copilul”.
A si inca ceva misto,nu putem plinge ca marea cultura europeana se va pierde,ea va fi dusa mai departe,dar de altii.
Psihologia copilului ,mici constatari
ianuarie 30, 2008 by gicutza